Evaluarea psihologică este un proces complex și riguros utilizat în domeniul psihologiei pentru a înțelege și evalua aspecte diverse ale comportamentului și ale proceselor mentale ale individului. Acest proces poate fi utilizat într-o varietate de contexte, de la diagnosticarea și tratamentul tulburărilor psihologice până la evaluarea aptitudinilor și a performanțelor în diferite domenii.
Un aspect central al evaluării psihologice este colectarea datelor relevante și valide. Aceasta poate implica utilizarea unei game variate de instrumente și tehnici, precum teste standardizate, interviuri structurate sau semistructurate, observații comportamentale și chestionare. Aceste instrumente sunt proiectate și validate pentru a măsura diferite aspecte ale funcționării psihologice, cum ar fi inteligența, personalitatea, aptitudinile cognitive, comportamentele adaptative sau tulburările psihologice.
De asemenea, un alt aspect important al evaluării psihologice este standardizarea și normarea instrumentelor utilizate. Acest lucru implică testarea și validarea acestor instrumente pe populații de referință reprezentative, astfel încât să se poată stabili criterii obiective pentru interpretarea rezultatelor obținute de la indivizii evaluați. Standardizarea asigură comparabilitatea și fiabilitatea datelor colectate și ajută la evitarea introducerii unor erori sau a unor distorsiuni în procesul de evaluare.
Evaluarea psihologică permite cunoaşterea personalităţii atât în ansamblul său cât şi pe diferite dimensiuni ale acesteia. Ea se realizează în cadrul unui cabinet psihologic şi se poate adresa oricărui nivel de vârstă – adult, adolescent, copil; în acest demers de investigare se utilizează instrumente specifice psihologiei: interviul clinic, chestionare, teste psihologice etc.
Ea poate fi realizată de către psihologul şcolar în cazul copiiilor şi adolescenţilor şi de către psihologul clinician în cazul adulţilor.
Evaluarea psihologică permite identificarea nivelului de dezvoltare şi al unor disfuncţii existente la nivelul unor capacităţi psihice, identificarea unor tulburări psihice care pot fi remediate prin psihoterapie sau prin intervenţie psihiatrică – medicaţie – precum şi sesizarea aspectelor pozitive existente la nivelul personalităţii, care se pot constitui ca „puncte forte” în activitatea de zi cu zi a persoanei.