Cum sa ii spui copilului despre divort
Atunci cînd neînțelegerile într-un cuplu ating cote alarmante, când lipsa comunicării devine tot mai apăsătoare sau când apar acte de agresiune verbală și fizică, divorțul pare cea mai înțeleaptă soluție. Totuși înainte de a lua această decizie există posibilitatea ca cei doi parteneri să apeleze la o terapie de cuplu ca o încercare de îmbunătățire (“salvare”) a relației.
În cazul în care ați decis că nu se mai poate și v-ați hotărât să divorțați va trebui să încercați să-i explicați copilului– într-un limbaj accesibil vârstei sale motivele pentru care ați hotărât să vă despărțiți de partener. Totodată ar fi de dorit să vă reasigurați copilul de dragostea parinților. Ar fi bine dacă ambii părinți ar face asta, ei spunând copilului că el va rămâne în continuare copilul lor, chiar dacă mama și tatăl său se despart.
Un divorț afectează nu doar pe cei doi parteneri, ci și pe copiii acelui cuplu. Întrucât copilul resimte oricum tensiunile dintre părinți și apare riscul să le dea o interpretare eronată, autoacuzatoare, este de dorit ca părinții să stea de vorbă cu el, să-i explice că ei nu se mai înțeleg, că se vor despărți și să-l asigure totodată pe copil de iubirea lor.
Trebuie să încercați să-i spuneți adevărul și anume să-i explicați motivul pentru care divorțați și să încercați să îl faceți să înțeleagă că nu el este motivul neînțelegerilor dintre dumneavoastră și soț – asta pentru că adeseori copiii au tendința să se învinovățească pentru lucrurile care merg prost în familia lor; există cazuri în care copilul spune “tata bea pentru că eu sunt un copil rău”.
Ar fi recomandat ca după divorț, părinții să nu se folosească de copii pentru a afla vești despre partener, despre cum îi merge, dacă are pe altcineva etc. Să încerce să nu îl vorbească de rău pe celălalt părinte în fața copilului, pentru că părintele absent este important în modelarea copilului ca personalitate – pentru un băiat tatăl reprezintă modelul masculin în formarea sa ca bărbat, iar mama constituie modelul, mai mult sau mai puțin conștient, atunci când își va alege partenera de viață; la fel stau lucrurile și pentru fată. Totodată părinții să încerce să evite compararea copilului, în unele aspecte mai puțin dezirabile, cu fostul partener, de genul “semeni cu taică-tău” sau “ești ca maică-ta” .
Există situații când copilul devine confidentul unuia din părinți, părintele exprimându-și toate suferințele în fața copilului, ceea ce duce la o încărcare a copilului cu probleme care depășesc vârsta lui, sfera preocupărilor sale, astfel, copilul maturizându-se prea repede și ajunge să devină un fel de psiholog pentru părintele suferind. Sau există tendința ca mama să încerce să preia și rolul de mamă și pe cel de tată pentru acel copil, să-l înlăture pe tatăl din viața copilului; ar fi de dorit ca mama să rămână doar mamă, iar rolul de tată să fie dat tatălui copilului.
De aceea este bine ca după divorț, acolo unde este posibil, tatăl să păstreze legătura cu copilul și să desfășoare activități comune (ieșiri în parc, la spectacole, excursii), iar uneori ambii părinți să petreacă împreună cu copilul lor un timp comun.
Citeste articolul si pe: http://cabinet-psihologie-bucuresti.blogspot.ro/2012/03/cum-sa-ii-spui-copilului-despre-divort.html